Nu, nu e despre șampanie, e despre …

     Era încă primăvară, mai ții minte ? Atunci, orice lucru mărunt îmi provoca un soi de fericire stupidă. Ai deschis sticla. Bah! M-a cuprins o neliniște amețitoare, eram surprinsă. Pupila ta clară mă pândea prin stratul transparent al obiectului cilindric. Îmi ascundeam privrea, dar mi-ai umplut ochii de tine.

     Ai turnat băutura în cele două pahare. Era spumoasă, de culoarea lămâii. Bulele de aer ieșeau la suprafață, ca și cum, ar fi țâșnit dintr-un vulcan. Îmi pișcau limba, iar gustul ei, al naibii de fin, îmi invada stomacul de emoție. Ne-a prins în plasă. Ne-a amețit, ne ardea pe dinăuntru. Râdeam și nici nu mai știam de ce. O savuram în porții mici, îmi era frică să o beau toată, dintr-o singură înghițitură. Deși, eram cuprinsă de o sete teribilă, ca și tine.

     Minutele treceau, iar noi acopeream vidul cu nebunia noastră. Eram sub stăpânirea ei, a licorii. Aveam senzația că nu mi se poate întâmpla mie. Mă simțeam ciudat, nu băusem din ea atât de mult niciodată,  chiar a început să-mi placă. Deveneam alta, mă transformam într-un moment de existență infinită.

     Acum e din nou primăvară. Anii s-au scurs. Primăvara e la fel de tânără, dar noi nu mai suntem. Mereu s-au găsit oameni, care ne-au condamnat pentru că ai deschis sticla aia atunci. Ne-au condamnat pentru că am gustat din ea. Alții s-au bucurat pentru noi. Iar eu, și acum sunt beată de fericire …

     Nu, nu e despre șampanie, e despre iubire!!!

Sursă poză: pinterest.com

Impresii

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *