„Vegetariana”

Cel mai tulburător, ciudat, incomod și provocator roman citit până acum… Nu îndrăznești să te aștepți la o asemenea metamorfoză a firului narativ, pe tot parcursul lecturii. Apreciată de criticii din întreaga lume, „Vegetariana”, scrisă de sud-coreeana Han Kang, e o experiență literară unică. E un exercițiu de încordare a minții, conturînd imagini uimitoare, senzuale, pe…

Continue reading →

Ritualul…

O dimineață plină de malițiozitate. Ninsoarea a căzut frenetic din cer, încercînd să producă o schimbare imensă de peisaj. Dar, înăuntru totul e la fel, viața își are ritmul obișnuit. Aud acel zgomot specific din dormitor. A sunat deșteptătorul, iar după cîteva clipe, de sub cearșaf, picioarele ei ating podeaua rece, transmițînd vibrații în tot…

Continue reading →

„O cale îngustă spre nordul îndepărtat”

    Există oameni, care se nasc cu pasiuni deosebite. Nu știu dacă e tocmai un act ereditar, sau ceva injectat în sînge pe întreg parcursul vieții. Însă, cititul lîngă fereastra aburită, în toiul unei furtuni glaciale, savurînd din aroma vioae a boabelor de cafea,  este una dintre acele stări afective. În acest exercițiu de…

Continue reading →

Nu sunt pregătită…

    În fiecare an, în ultimele zile din decembrie, obișnuiesc să merg la magazinul de papetărie, de la marginea străzii și … îmi aleg cu multă minuțiozitate agenda pentru anul următor. Deseori, exuberanța cu care fac acest lucru mă sperie. E una din micile plăceri ascunse. Mă copleșește un soi de beatitudine, un soi…

Continue reading →

„Femeia de hârtie”

   Mi-am cumpărat „Femeia de hârtie” de Rabih Alameddine, într-o zi de noiembrie, vineri. Am rămas surprinsă, ca de fiecare dată, cînd picioarele m-au făcut să mă trezesc într-o librărie. Privirea a mîngîiat cotoarele cărților și s-a oprit asupra unui singur titlu… Cele cîteva pagini răsfoite au rezonat cu starea mea de spirit, în acel moment….

Continue reading →

De ce femeile adoră florile ?

     Într-o prăvălie improvizată, la marginea străzii… își admiră florile.  În fiecare dimineață le vrăjește, cu o privire vorace, sperînd să le mențină prospețimea, încă pentru cîteva ore. Le potrivește în forme și culori, iar apoi inhalează haosul răspîndit de miresme.    E total absorbită de proces, dar mai mult de atît, o interesează…

Continue reading →

Un fel de „manifest”, în mijloc de drum…

     E ora 8.00. O dimineață albă, cu stropi de frig intens, reverberînd în aer. Are decembrie ăsta, ceva, absolut vrăjitoresc în el. Un iz de frenezie, simțit de oriunde.      Somnul provoacă o stare de insensibilitate undelor mele cerebrale. Mai au o fărîmă de luciditate, rămasă rebelă. Altfel, demult s-ar fi pierdut…

Continue reading →

Despre „haine” uitate…

Am întins covorul roșu și mi-am privit gîndurile afișîndu-se ca la un festival de film englez. Ușurința cu care merg este exersată, nu mai au nevoie de antrenament. Au complotat ele (gîndurile) împotriva mea, și au decis să se îmbrace în această dimineață cu lucruri uitate. Eu am protestat ca de obicei. Adică, de ce și-ar…

Continue reading →