Frînturi dintr-o lume clădită pe pagini… în pat

Mi-am jurat că nu voi scrie niciodată la această oră tîrzie. Somnul îmi înceţoşează mintea, o împinge la vise de parcă ar fi stăpînul ei absolut. Dar jurnalul ăsta blestemat, mă antrenează în nişte senzaţii diabolice , cînd îl iau în mîini. Mă simt în siguranţă, atunci cînd îmi clădesc propria lume pe nişte pagini,…

Continue reading →

Noaptea dinaintea nunţii…

Calmul nopţii se sparge de respiraţia mea. Numai sunetul ei se aude. Insomnia mă copleşeşte, dar pînă şi ea are gust de fericire. Ochii îmi lunecă pe foaie, mintea se încordează într-un exerciţiu liric, dar starea mea interioară e prea agitată. Simt în piept o explozie.  Gîndurile se opresc undeva la graniţa dintre inimă şi…

Continue reading →

De la o vreme încoace, duşul mi-a devenit confident…

Am intrat în casă sufocată de mizeria infectă a prafului fierbinte, încărcătura apăsătoare a oamenilor şi rana purulentă a societăţii. Pe rînd, am smuls nevrotic hainele de pe mine şi am intrat în baie, eliberîndu-mă de strînsoarea lor. Picăturile de apă îmi mîngîiau  pielea, alunecînd uşor, pînă se loveau de cadă şi apoi dispăreau undeva…

Continue reading →

Din ce e făcută iubirea ?

Azi m-am trezit nici dulce, nici amară. Nu sunt o adolescentă, dar nici nu eman miros de bătrîneţe, vreau să rîd, dar nu am motiv, vreau să scriu, dar nu ştiu despre ce, vreau să cînt dar nu am dispoziţie, vreau să mănînc, dar nu am pofte şi dintr-o dată, după această furtună de dorinţe,…

Continue reading →

Tu, femeie eşti ca marea…

Tu eşti ca marea… Dimineaţa te cuprinde liniştea. Deschizi ochii, aşa cum primele raze purpurii ale soarelui mîngîie suprafaţa apei. Cu o graţie nefirească valurile acoperă calm ţărmul, absorbind particulele de nisip, la fel cum buzele tale mă acoperă de sărutări, ameţind bărbatul din mine şi lăsîndu-mă  dorit de umezeala lor.  O bucată din materia…

Continue reading →