„Privighetoarea”

Dacă am învățat ceva în lunga mea viață, acel ceva este asta: în dragoste, aflăm cine dorim să fim; în război, aflăm cine suntem de fapt.

   Prima frază din romanul „Privighetoarea” de Kristin Hannah, mi-a facut cunoștință cu decorul scriiturii, care m-a urmărit pe tot parcursul lecturii. Cartea suprinde povestea a două surori, Vianne Mauriac și Isabelle Rosignol, regăsite în Franța anilor 1939-1944.

La Paris cu un pahar de vin în mână, nu poți decât să exiști. 

     În micul oraș, Carriveau, Vianne își ia rămas-bun de la soțul ei, Antoine, care este chemat pe front. După plecarea lui, totul se schimbă. Soldații germani invadează Franța, mărșăluind pe străzi, în convoaie de camioane și tancuri. Un căpitan neamț se stabilește în casa ei, iar ea și fiica sa sunt impuse să împartă locuința cu dușmanul. Vianne suportă o transformare continuă, fiind într-o luptă acerbă pentru existență.

     Sora sa Isabelle, o fată rebelă și visătoare, cuprinsă de o imensă dorință de a schimba lumea și a se face utilă, se retrage odată cu miile de parizieni din capitală. Trecând prin ororile războiului, îl întîlnește pe Gaetan, un partizan de care se îndrăgostește. El o lasă în mjlocul drumului, atunci când suferă mai mult, iar ea se alătură Rezistenței, simțindu-se trădată.

     Este o carte perfectă pentru vacanță. Un limbaj, ce nu presupune exerciții de încordare. La început, am simțit o doză de banalitate în stilul de a scrie, dar pe măsură ce firul narațiunii capătă amploare, se conturează misterul, emoții, trăiri și afecțiune față de personaje.

Nu e o poveste, care își propune să sublinieze istoria. De fapt, unele evenimente sunt exagerate din acest punct de vedere, însă sentimentalismul cu care sunt redate, au un mare impact emoțional.  Mai degrabă, subiectul de la care se inspiră autoarea, e o premisă pentru a accentua teme actuale din punctul meu de vedere: relația dintre surori; relația dintre părinți și copii; curajul; puterea regăsirii de sine și puterea de a începe o nouă viață; rolul femeii în societate, care deseori este neobservat și nu se decorează public cu medalii.

Este o poveste complexă, de suflet. O recomand tuturor celor, care iubesc emoția sau cărțile sentimentale, ce te lasă cu o stare de bine, încă mult timp după ce le-ai citit.

„Cine își poate dori mai mult de la un roman ? ” (Isabel Allende)

Iubire, acțiune, mister, regăsire, război, aventură, viață… Un scenariu desprins din film.

Pentru noi, a fost un război din umbră. N-au existat parade pentru femei atunci când războiul s-a sfârșit , nici medalii, nici menționări în manualele de istorie. În război, am făcut ceea ce trebuia să facem și, când războiul s-a terminat, ne-am cusut viețile la loc și am pornit mai departe. 

Impresii