Iubirea nu e o inimă PERFECT desenată…

     Sunt zile, în care mă copleșește un sentiment de saturație față de tot ceea ce se întîmplă în jur. Degetele se mișcă apatic, jucându-se cu pixul, care a atins suprafața foii. Gândurile dispar  într-un imens gol, de unde nu le pot aduna, se transformă. De parca ar exista un filtru, iar exteriorizarea lor devine…

Continue reading →

Nu sunt pregătită…

    În fiecare an, în ultimele zile din decembrie, obișnuiesc să merg la magazinul de papetărie, de la marginea străzii și … îmi aleg cu multă minuțiozitate agenda pentru anul următor. Deseori, exuberanța cu care fac acest lucru mă sperie. E una din micile plăceri ascunse. Mă copleșește un soi de beatitudine, un soi…

Continue reading →

„Femeia de hârtie”

   Mi-am cumpărat „Femeia de hârtie” de Rabih Alameddine, într-o zi de noiembrie, vineri. Am rămas surprinsă, ca de fiecare dată, cînd picioarele m-au făcut să mă trezesc într-o librărie. Privirea a mîngîiat cotoarele cărților și s-a oprit asupra unui singur titlu… Cele cîteva pagini răsfoite au rezonat cu starea mea de spirit, în acel moment….

Continue reading →

Un fel de „manifest”, în mijloc de drum…

     E ora 8.00. O dimineață albă, cu stropi de frig intens, reverberînd în aer. Are decembrie ăsta, ceva, absolut vrăjitoresc în el. Un iz de frenezie, simțit de oriunde.      Somnul provoacă o stare de insensibilitate undelor mele cerebrale. Mai au o fărîmă de luciditate, rămasă rebelă. Altfel, demult s-ar fi pierdut…

Continue reading →

Despre „haine” uitate…

Am întins covorul roșu și mi-am privit gîndurile afișîndu-se ca la un festival de film englez. Ușurința cu care merg este exersată, nu mai au nevoie de antrenament. Au complotat ele (gîndurile) împotriva mea, și au decis să se îmbrace în această dimineață cu lucruri uitate. Eu am protestat ca de obicei. Adică, de ce și-ar…

Continue reading →

Victime ale presupunerilor…

Boxele vibrează odată cu glasul liniștitor a lui Chris Isaak, izbindu-se de timpane, ca și valurile mării, de un mal perfect neted. E o gălăgie infernală în cafenea, care știrbește din starea, pe care o imprimă melodia. Cuvinte răspîndite prin tot spațiul, împletite cu sos de mîncare în dinți. Probabil că, cel mai mare defect…

Continue reading →

Noaptea dinaintea nunţii…

Calmul nopţii se sparge de respiraţia mea. Numai sunetul ei se aude. Insomnia mă copleşeşte, dar pînă şi ea are gust de fericire. Ochii îmi lunecă pe foaie, mintea se încordează într-un exerciţiu liric, dar starea mea interioară e prea agitată. Simt în piept o explozie.  Gîndurile se opresc undeva la graniţa dintre inimă şi…

Continue reading →