Iubirea nu e o inimă PERFECT desenată…

     Sunt zile, în care mă copleșește un sentiment de saturație față de tot ceea ce se întîmplă în jur. Degetele se mișcă apatic, jucându-se cu pixul, care a atins suprafața foii. Gândurile dispar  într-un imens gol, de unde nu le pot aduna, se transformă. De parca ar exista un filtru, iar exteriorizarea lor devine…

Continue reading →

Un fel de „manifest”, în mijloc de drum…

     E ora 8.00. O dimineață albă, cu stropi de frig intens, reverberînd în aer. Are decembrie ăsta, ceva, absolut vrăjitoresc în el. Un iz de frenezie, simțit de oriunde.      Somnul provoacă o stare de insensibilitate undelor mele cerebrale. Mai au o fărîmă de luciditate, rămasă rebelă. Altfel, demult s-ar fi pierdut…

Continue reading →

Despre dimineți cu ploaie…

Dimineți ude, dimineți cu miros de cafea, dimineți de octombrie… Plouă metalic la geam. Ora șapte și treizeci de minute. Sună deșteptătorul ca o dinamită, răspîndindu-și sunetul în toate colțurile trupului. Îl opresc, deschid ochii de parcă aș privi o ceapă cu multe foi.  O mulțumire inexplicabilă se conturează pe fața mea. Îmi așez sub…

Continue reading →

– Știi, cînd ajungi la bătrînețe, ar fi bine, desigur, să ai copii… ; un dialog care m-a făcut să meditez.

Mergeam pe străzile Madridului, hoinărind în centrul orașului, invadat de turiști, care își căutau locul printre aparate de fotografiat și shopping. După vreo jumătate de oră am fost magnetizat de o ulicioară adiacentă și dosită, care parcă mă chema să-i explorez locurile. Am dat de o veche librărie, încorporată într-o casă cu miros de bătrînețe….

Continue reading →

– ”… El strigă și eu strig. El tace și eu tac. ”

Zi de marți. Sala de forță. Bărbați și femei de toate vîrstele, de diferite forme, caractere și idei. Doi prieteni își antrenează într-un mod sofisticat carnea mîinilor, încercînd să lege o conversație. Urechile mele au început a prinde cîteva unde ale sunetelor emise de coardele vocale bărbătești, fără să le dau acordul: – Ce fain…

Continue reading →