De ce femeile adoră florile ?

     Într-o prăvălie improvizată, la marginea străzii… își admiră florile.  În fiecare dimineață le vrăjește, cu o privire vorace, sperînd să le mențină prospețimea, încă pentru cîteva ore. Le potrivește în forme și culori, iar apoi inhalează haosul răspîndit de miresme.    E total absorbită de proces, dar mai mult de atît, o interesează…

Continue reading →

Un fel de „manifest”, în mijloc de drum…

     E ora 8.00. O dimineață albă, cu stropi de frig intens, reverberînd în aer. Are decembrie ăsta, ceva, absolut vrăjitoresc în el. Un iz de frenezie, simțit de oriunde.      Somnul provoacă o stare de insensibilitate undelor mele cerebrale. Mai au o fărîmă de luciditate, rămasă rebelă. Altfel, demult s-ar fi pierdut…

Continue reading →

Victime ale presupunerilor…

Boxele vibrează odată cu glasul liniștitor a lui Chris Isaak, izbindu-se de timpane, ca și valurile mării, de un mal perfect neted. E o gălăgie infernală în cafenea, care știrbește din starea, pe care o imprimă melodia. Cuvinte răspîndite prin tot spațiul, împletite cu sos de mîncare în dinți. Probabil că, cel mai mare defect…

Continue reading →

– Știi, cînd ajungi la bătrînețe, ar fi bine, desigur, să ai copii… ; un dialog care m-a făcut să meditez.

Mergeam pe străzile Madridului, hoinărind în centrul orașului, invadat de turiști, care își căutau locul printre aparate de fotografiat și shopping. După vreo jumătate de oră am fost magnetizat de o ulicioară adiacentă și dosită, care parcă mă chema să-i explorez locurile. Am dat de o veche librărie, încorporată într-o casă cu miros de bătrînețe….

Continue reading →

– ”… El strigă și eu strig. El tace și eu tac. ”

Zi de marți. Sala de forță. Bărbați și femei de toate vîrstele, de diferite forme, caractere și idei. Doi prieteni își antrenează într-un mod sofisticat carnea mîinilor, încercînd să lege o conversație. Urechile mele au început a prinde cîteva unde ale sunetelor emise de coardele vocale bărbătești, fără să le dau acordul: – Ce fain…

Continue reading →